Din greu, bati până nu mai poți…
Una dintre cele mai la îndemână metode de optimizare a unui blog este reducerea dimensiunilor imaginilor. Prin reducerea dimensiunilor fișierului obțineți o viteză sporită de încărcare a site-ului, fapt ce va fi sesizat, cu siguranță de motoarele de căutare, Google, Yahoo și Bing, căci astea vă interesează.
Ei, am mai scris despre rațiunea de a reduce mărimea fotografiilor, dar atunci mă refeream cu preponderență la imaginile descărcate din aparatul de fotografiat, era un post pe care-l puteți citi aici. Acum am să spun despre cum se face în scopul de a le urca pe net.
În primul rând, ar trebui reținut că, în cazul în care urmează să le vizionăm pe un site, imaginile nu apar ochilor noștri în mod diferit la o rezoluție de 300 dpi față de rezoluția de 72 dpi. (Dpi înseamnă câți pixeli sunt pe o suprafață de un inch.) Ca atare, pe net le vom pune la rezoluția mică, 72, sub acest prag nu coborâm.
Faceți o experiență. Luați o poză cu rezoluția de 300 și aceeași imagine, la 72 sau 96 dpi, le puneți una lângă alta pe monitor și vă garantez că nu veți observa diferențe. Deosebirea apare la mărimea fișierului, la cât de ușor o manipulăm, iar astea se reflectă în viteză. Dacă e vorba de viteza cu care se încarcă un site… atunci este chiar deranjant, în unele cazuri!
Experiment cu rezoluția unei imagini
Apoi, alt experiment, aveți aceeași imagine, aceeași rezoluție, dar una are laturile de 2400×800 pixeli, iar cealaltă este 600×200 pixeli, dimensiunile astea sunt puse total aiurea, important este exemplul. Acum, le puneți pe amândouă, una lângă alta, astfel încât să apară amândouă cam de dimensiunea unui timbru. Probabil că, în fond, fiecare va ocupa pe monitor un spațiu de vreo 300×100 pixeli. În acest caz, din nou, vă garantez, ochii dvs nu vor putea observa diferențe notabile între cele două. Concluzia este că amândouă pot fi micșorate!
Acum, încercați să măriți ambele imagini până la 1200×400. Hopa, veți observa că imaginea mică începe să se vadă „cu pătrățele”! Adică distingem pixelii, deja nu se mai vede bine, în schimb, cea mare, este la fel de nealterată.
Ce înseamnă cele două experiențe!? În afară de posibilitatea de reducere a spațiului pe care-l ocupă cele două imagini (deci amândouă pot fi mai mici!), va trebui să ne intre în cap o idee, respectiv că fiecare trebuie să fie atât de mare, ca dimensiune a spațiului de memorie ocupat, cât se vede bine în locul în care o punem. Altfel spus, să n-o facem nici mai mare, dar nici mai mică decât atât cât trebuie. Ca la croitorie, când se taie stofa după tipar, să iese costumul numai bun…
Cum se micșorează imaginile
Cum facem asta? Să spunem cu programul IrfanView, e gratis și bun. Aveți o imagine, îi reduceți dimensiunile. Să spunem că e jpg (sau jpeg). Îi reducem laturile (bifând optțiunea de redimensionare proporțională) până când ne „intră” exact în locul în care vrem. Asta este singura regulă, reducem la dimensiunea la care avem nevoie de imagine. Vom avea o imagine nouă, cu dimensiunile laturilor mai mici decât cele inițiale, dar și cu dimensiunea fișierului mai mică. Vom avea în loc de 1-2-3 MB un fișier cu dimensiunea de 200kB. Grozav! Și se vede tot așa!…
Bun! Acum, pentru începători scriu, aflați că o imagine cu 200 kB tot e mare pentru lumea internetului. Cum o mai reducem? O comprimăm. Adică, închipuiți-vă ca o cantitate de aer intră într-un balon. Aceeași cantitate intră și într-un balon mai mic. Spațiul e mai mic, putem băga balonul mai ușor în buzunar. Singura și esențiala diferență este că avem o presiune mai mare în balon. Acest parametru, presiunea, este echivalentul comprimării la imaginile digitale.
Dacă salvați un jpg în IrfanView aveți posibilitatea să specificați gradul de compresie. De fapt toate programele au așa ceva. Deci, aveți o scară de la 1 la 100. O compresie mare înseamnă o calitate scăzută a imaginii, și invers. Cum alegem factorul de compresie? Păi, până vedem că nu se mai vede bine! Vedeți ce joc de cuvinte!? Exact, acela este factorul de compresie, când culorile dense apar pătate, când imaginea se încețoșează…
Și gata, am lămurit o chestiune. Acum nu vă rămâne decât să exersați, veți fi uimiți ce rezultate obțineți. Pe vremuri era chiar o problemă, când ne chinuiam să punem o imagine digitală pe o dischetă. Acum s-au schimbat condițiile, există stick-uri de ordinul GB, dar asta tot nu înseamnă că trebuie să fim risipitori. Și nici toată lumea nu are conexiune de mare viteză să descarce un fișier de câțiva mega în câteva secunde.
Cu fotografii mici și dimensionate atât cât trebuie vom obține o viteză superioară a vizionării site-ului, a blogului, a trimiterii unui e-mail. Și Google va observa acest lucru…
