Cu ani în urmă cei de la Google ne spuneau să nu ne bazăm pe like-urile primite pe FaceBook. Că numărul de like-uri ale unei pagini nu influențează SEO, adică dacă ești în față sau mai în spate, asta nu vine în niciun caz de la câte like-uri primești. Aveau și dreptate să procedeze așa, pentru că publicitatea devenea ceva exclusiv pentru cei cu bani. În detrimentul calității.
Vă aduceți aminte, existau tot felul de firme sau întreprinzători pe FaceBook care promiteau o sută de like-uri pe zi. Două sute, trei sute, o mie!… Iar dacă erai în căutarea unui serviciu vedeai cât like-uri are pagina acelei firme și cădeai pe spate, oau, ce buni sunt ăștia! Erai un prost!
→ We Don’t Use Twitter Or Facebook Social Signals To Rank Pages
De fapt întotdeauna a fost așa, publicitatea se făcea pe bani. Doar banii contează în business. Or, Google, pe atunci, se erija în a vrea să arăte lumii că este o corporație echitabilă. Adică una care oferă două tipuri de promovare. Una pe bani, clasică, iar alta datorată exclusiv calității. Respectiv așa numita promovare organică, datorată traficului organic, acela care există doar pentru că cineva sau ceva este atât de bun încât îl caută lumea.
De fapt, conceptul acesta de publicitate va împărți lumea în două. Vorbesc de lumea celor care se ocupă de marketing, de publicitate, de SEO. Vor fi mereu două feluri de oameni: unul care dă tot timpul banii pe prostii, iar ceilalți plătesc o dată și bine…
Așa ziceau cei de la Google, să stăm liniștiți, ei nu vor ține cont niciodată de impulsurile din rețelele de socializare. Să nu ne uităm la astea. Și aveau dreptate, și Matt Cutts și John Mueller mai târziu spuneau că Google e altceva. Da, este altceva, dar nu ne uitam noi în direcția cea bună.
Că Google se purta exact ca vulpea care nu ajunge la struguri au priceput prea puțini. Iar cei care ziceau ceva… erau niște dezinformați. Vă spune ceva? Vă aduce aminte de vreo situație din prezentul românesc? Coincidență…
Primul asalt: Google+
Marele dușman al celor de la Google a fost încă de la început FaceBook. Aceștia din urmă aveau inteligența de a profita de nevoia oamenilor de a socializa. Pe cei de pe FaceBook îi durea-n spate de calitate. Ei făceau bani! Asta ar fi vrut și Google…
Ei da, să iei prăjitura din mâinile lui Zuckerberg, ce vis! La început, Sergey Brin și Larry Page (fondtorii Google) și-au zis că vor reuși cu o rețea similară cu FaceBook. Au făcut Google+. Care a murit, au desființat-o după ce au băgat o mulțime de bani.
Și totuși, cum să-l lichidezi pe Mark? Doar așa, cu Google+?
Datele structurate. Al doilea mare atac
După ce au schimbat ei de mai multe ori algoritmii de căutare, de au zăpăcit lumea și dezvoltattorii de pagini web, iată că au ajuns la soluția finală. (Soluția finală, unde am mai auzit eu asta…!?) Așa cred eu, ăsta este un punct important în evoluția celor de la Google. Au schimbat datele structurate, nu vorbesc pentru specialiști acum, acest text este pentru profani. Pentru cei care se uită după steluțe și citesc review-uri înainte de a cumpăra ceva.
Datele structurate sunt de fapt niște scripturi mici pe car ele pui într-o pagină web. Citind aceste scripturi, Google va pricepe mai bine despre ce e pagina aia… Mă rog, datele structurate erau ele și înainte, oarecum sub o altă formă, dar trebuia introdus ceva nou. Ceva extra-super formi!
Acum Google va citi mai bine ce înseamnă datele astea. De exemplu, dacă este un semn că acolo se află un review, două, trei, naiba știe câte, atunci va pune steluțe în căutare pe internet. Adică-ți cauți pantofi, vezi un magazin cu steluțe, adică multe review-uri pozitivie și veți da buluc. Că așa sunt oamenii, ca oile, se duc unde văd steluțe!
Cum apar review-urile
Ca să înțelegeți cum apar astea, echivalentul testimonialelor de acum câțiva ani și pe care le blamau toți că sunt mincinoase, am să vă explic băbește. Deci, dă unul un review, că-i place, că nu-i place ce a cumpărat, nu contează. Există însă un moderator care va zice la rândul lui dacă-i place sau nu să apară pe site. Bineînțeles că pune doar dacă-i ceva ok. Că n-o fi tâmpit!
Bun. Și vine Google și zice că „ăhă, ăsta are review-uri bune, ia să-i dăm cinci steluțe!” Și mai bagă și publicitate la noi. Le punem ca să știe lumea ce cumpără. Steluțe!
Studiu de caz. Emag
Deci, cumpăr ceva de la Emag. Dar mă răzgândesc și vreau să anulez comanda, conform regulamentului și legii. Că am dreptul. Știți vorba, numai că aia e cu pot. Completez formularul, scriu review, trimit mesaje, vorbesc la telefon cu kkcenterul, fac tot ce trebuie ca să anulez comanda. Dar, totuși, pachetul vine.
N-are importanță. Mă duc să-l duc la showroom. Nu, că să aștept să vină curierul după pachet. Ok. Aștept. Dar între timp mai scriu un review. Că mi se pare o firmă neserioasă aia căreia îi trimit mesaje că nu mai vreau să cumpăr, că să nu mai trimită și ea tot îmi trimite.
La două zile după ce le-am trimis pachetul înapoi vine un mesaj: „Noi nu putem posta astfel de review-uri! Nu se cade!” Adică dacă i-aș fi pupat în fund se putea…
O fi de la coronavirus. Nu știu, eu am vrut să spun cum se fac review-urile. Și ce sunt alea date structurate.
Probabil vă întrebați, bun și ce-i cu asta? Păi, și Google are angajați care trebuie plătiți de undeva. Care aleargă toată ziua să facă și ei contracte de publicitate. Credeți că steluețele astea apar, așa, dacă vă laudă soacra? Chiar credeați că există ceva organic? Adică, da, există…
Fii primul care comentează