Optimizare SEO Timisoara
blog: opinii, comentarii, articole...


Fotografia de noapte. Principii de realizare

Dunare

imagine din Clisura Dunarii, undeva lângă Moldova Nouă…

Am fost întrebat de foarte multe ori ce reprezintă dârele acelea roșii, albe sau galbene din fotografiile nocturne, asta dacă nu știau că reprezintă de fapt luminile de la stopurile mașinilor, farurile sau semnalizatoarele. Cum ies așa… lungi, așa de colorate!? Sau: de ce fotografiile de noapte de pe cărțile poștale arată o imagine care este (parcă) mai frumoasă decât în realitate? Care e șmecheria, se modifică în calculator?

Desigur că înainte de a face și eu fotografii nocturne m-am mirat la rândul meu, la fel ca alții, că parcă nu e ca în realitate, sunt mai frumoase, mai bogate în conținut. E o impresie; datorată suportului care susține imaginea, memoriei retinei, a peliculei, a cardului de memorie, etc… Totuși, accept că o fotografie nocturnă bine făcută poate conține elemente care altfel nu sunt vizibile în realitate.

Ce trebuie să știm atunci când facem o fotografie nocturnă? Cred că mai întâi trebuie să spun de ce aveți nevoie: obligatoriu un aparat capabil să capteze imagini folosind timpi lungi de expunere și un trepied. Facultativ, filtre de efect. Și multă răbdare!

Cu cât sunt mai performante sculele (adică mai scumpe), cu atât rezultatele au șanse mai mari să apară! Dar, nu e obligatoriu. Sunt nenumărate cazurile de imagini excelente făcute cu aparatură ieftină și invers. În fine, fotografii pasionați vor învăța asta pe pielea lor. Ceea ce trebuie însă neapărat să aveți, fără de care nu iese nimic sunt pasiunea, talentul și munca.

Florenta

Florenta

Trebuie să știți în amănunt felul în care lucrează sculele voastre. Să cunoașteți principiile de realizare a unei fotografii, să știți că una este să expui pe film argentic (deși deja sunt rari fotografii de acest gen) și cam altceva să faci fotografie cu aparate digitale. Învățați despre sensibilitatea ISO, ce înseamnă profunzime, rezoluție. Această ultimă noțiune înseamnă de fapt granulația unei imagini argentice, în timp ce la suportul digital rezoluția este legată mai degrabă de dimensiunea fotografiei.

Acest text nu este un manual, ca de fapt nimic din acest blog, eu doresc doar să subliniez aspectele pe care trebuie să le stăpâniți și să vă împing în direcția care trebuie. În continuare, voi explica felul în care am realizat eu câteva fotografii nocturne, poate că este suficient ca să aveți o bază de pornire. Deci…

Cred că dacă aveți un aparat cu sensibilitate ridicată nu veți avea probleme în a realiza imagini de genul celei din Florența sau Lisabona. Setezi o sensibilitate de 1600 sau 3200, pui aparatul pe trepied și cu un declanșator flexibil (asta am uitat să vă spun că trebuie să aveți, dar vă puteți descurca oarecum și fără, folosind funcția de declanșare întârziată) captezi imaginea. În general, nu trebuie să fii mare fotograf ca să faci așa ceva. Ai scule, ai poze! Desigur că dacă subiectul este foarte bine compus, dacă este inedit… atunci iese ceva extraordinar!

Lisabona

Lisabona

Timisoara - Piata Unirii

Timisoara – Piata Unirii

Imaginea din Timișoara este făcută în Piața Unirii, am pus aparatul pe trepied și am anticipat că va veni prin fața mea o mașină care făcea aprovizionarea la o terasă. Am declanșat, a trecut mașina și și-a lăsat dârele luminoase de la faruri pe clișeul meu, în tot acest timp s-a expus și restul imaginii și gata! Asta a fost tot…

Viena

Viena

Timisoara - Strada Alba Iulia

Timisoara – Strada Alba Iulia

Fotografia din Viena este făcută cu o sensibilitate ridicată, nu mai știu exact acum, se poate vedea din istoricul fișierului, dar eu nu mă uit la astea și nu-mi bat capul să le țin minte. Aparat pe trepied, declanșare când piața era plină de oameni, cei care se mișcau apar ca niște umbre în cadru. Cei care zăboveau prin fața vitrinelor… se văd relativ nemișcați. Același lucru se poate spune despre fotografia din Timișoara, cea cu Strada Alba Iulia, unde oamenii sunt ca niște fantome, n-apucă să fie „fixați” în imagine, desigur că din cauza mișcării lor și a timpului lung de expunere de la aparatul de fotografiat…

Viena

Viena

O altă imagine cu multe dâre de roșu, de la stopurile autoturismelor care încetineau la un semafor de pe „ringul” vienez.

O fotografie la care am muncit enorm este cea de la Reșița, de pe Dealul Golului. Cine știe locul… este acolo stema UCMR. Eu mi-am fixat de construcția metalică o menghină-trepied și am realizat imaginea în vreo cinci timpi de expunere. Unul a fost aproape pe zi, înainte de asfințit. Am subexpus imaginea, astfel încât să rămână pe clișeu (imaginea este realizată pe film clasic!) doar contururile clădirilor și ale dealurilor. Apoi, am pus capacul pe obiectivul foto. Mai târziu, când s-a înserat și a apărut iluminatul stradal am luat capacul. Am expus din nou, s-au impresionat clădirile în lumina becurilor de contur. Apoi, mai târziu, am expus, la fel, au rămas impresionate un număr de ferestre iluminate. După un timp, cu siguranță că unele s-au stins și s-au aprins altele, am expus din nou. Așa a apărut efectul de mult mai multe lumini decât au fost în realitate…

Resita - nocturna de pe Dealul Golului

Resita – nocturna de pe Dealul Golului

La sfârșit, vorbesc despre fotografia cu „Fântâna cu pești” din Timișoara. Am expus o dată când era încă amurg, apoi altă dată, mai târziu cu vreo trei ore cred, când era aprinsă instalația de iluminare din fântână. Aparatul era fixat de un coș de gunoi, tot cu o menghină.

Timisoara - Fantana cu pesti

Timisoara – Fantana cu pesti

Cam atât. Acum. Să mai știți că la aparatele foto digitale este destul de dificil să obții expuneri lungi care să dea imagini de calitate, asta din cauza „zgomotului” propriu circuitelor electronice. În fine, mai citiți, eu doar vă împing.

Succes! Să-mi arătați și mie.