Sunt un blogger aproape anonim. Asta pentru că scriu site-urile altor și abia mai am timp de mine. Uneori sufăr din cauza asta. De ce? Pentru că am fost ziarist și sunt obișnuit să-mi apară numele. Sunt învățat ca lumea să știe cine a scris, m-am obișnuit să fiu pe prima pagină. Dacă s-ar putea aș vrea să scriu singur tot ziarul. Probabil am rămas cu o boală profesională incompatibilă cu branșa din care fac parte acum: SEO, designeri web și creatori de conținut…
Primul contact adevărat cu internetul
Acum despre primele site-uri. Sunt fascinat de internet și web design din vara lui 1998. Eram în Kosovo și căscam gura la echipamentele jurnaliștilor străini. Eu, un estic care n-avea telefon mobil. Aveam un aparat de fotografiat cu peliculă, reportofon cu casetă obișnuită, eram ca o cioară printre pescăruși. În centrul de presă din Priștina, unul dintre primele pe care le-am văzut, mă învârteam și eu arătând o față plictisită. Răsfoiam primele buletine de știri care apăreau. Cu aer de prețiozitate, vezi Doamne,eu nu alegeam decât știri-știri, nu toate rahaturile!…
În principiu știam ce se întâmplă acolo, în Media Center de la Grand Hotel. Dar eram un habarnist, eu nu aveam adresă de e-mail și nici computer acasă. Deci nu știam să folosesc nimic altceva decât copiatorul. Țin minte însă că atunci am studiat cu atenție monitoarele, erau primele site-uri pe care încercam să le memorez cu ochii minții. Mă uitam pe monitoarele deschise non-stop, notam într-un carnețel, făceam ce fac românii în astfel de situații, adică pe grozavii! În fine…
La un moment dat am văzut un ziarist (cred că de la Reuters) care vedea cât loc este în pagină pentru textul lui. O chestie care m-a dat pe spate! Adică omul știa cât să scrie „la gaură” pentru varianta tipărită a ziarului! Cât să jongleze cu imaginea, cu textul, ceea ce la Timpul, ziarul unde lucram eu în România, asta era o chestie de ceartă permanentă cu secretarul de redacție. Apoi, am văzut cum își trimitea imaginile. Cred că atunci am văzut primele site-uri cu fotografii!
Zilele acelea au fost pentru mine ca o a doua naștere. Atunci am decis să învăț despre site-uri și internet. Și doream, mai ales, să-mi fac un site în care să-mi expun fotografiile! Acesta este viitorul: ziare online și site-uri cu fotografii, cu texte, cu magazine, cu filme, cu tot ce vrei…
Primul computer, primele site-uri făcute cu wizard-ul, HTML-ul pe furate
Chiar tâmpit nu am fost eu la vremea aceea. Experimentasem eu până atunci câte ceva cu calculatoarele, avusesem un computer cu bandă de casetofon ceva HC91 dacă țin bine minte. Dar acum era altceva. Și am făcut eforturi colosale să-mi cumpăr un PC, o imprimantă, un scaner. Eram amic cu unul din patronii ETA2U și acesta m-a ajutat cu plata în rate. (Ulterior, eu, măgar, am scris ceva despre el în ziar și asta ne-a răcit!)
Primul meu site a fost pe serviciul de găzduire de pagini web de la Yahoo Geocities. Am avut și la Lycos, de fapt exersam cam tot ce se putea în materie de site-uri gratuite și făcute cu wizard-ul. Până m-am plicitist de astea free. Erau ușor de făcut, nu te aplecau la buzunar dar nici nu obțineai nimic de pe urma lor. Adică free este gratis și nu-ți dă nimeni nimic așa, că tu ești Gheorghe Dracul și vrei avere! Și am început să învăț HTML. Pe atunci nu era wordpress.
Nu le mai țin minte, dar erau tot felul de sofware-uri din acestea gen wizard care-ți făceau o pagină, un site întreg…. Tu doar introduceai textul și imaginile. Primele site-uri erau ca pentru copii tâmpiți, ce vrei să faci, introduci o imagine? Selectează de pe computer. Am acceptat „umilința” asta și am făcut câteva site-uri. Apoi le desfăceam și mă uitam la codul sursă. Așa am învățat HTML. Evident, mai citeam tot felul de cursuri și tutoriale, mi-am cumpărat și o carte de web design. Acum există chestii serioase pentru învățat HTML, de genul W3Schools. Despre SEO am înțeles ce și cum puțin mai târziu.
Bun, ideea este că timpul te răsplătește, acum am scris eu o carte, vă invit să citiți un fragment și dacă vă place să o cumpărați. Detalii și link pentru download: Cum se face un site de succes. Fără să fii programator
Primul site adevărat
Și cum spuneam, mă plictisisem de editoarele de HTML pentru copii și de site-urile cu hosting gratuit. Am trecut la primul software cu caracter profesionist, este vorba de varianta premium a editorului HTML de la CoffeeCup. Mărturisesc că acest editor este o soluție super-inteligentă. E fain, ce mai! Cu varianta free însă mi-am făcut primul site adevărat. Adică unul care să stea pe numele meu de domeniu (fotomat.ro) care să aibă un server închiriat, adică un site așa cum trebuie să fie.
Pe atunci, prin 2000 când se întâmpla asta, nu erau monitoarele cu rezoluția de azi. Dacă aveai un 800×600 pixeli erai cineva. Și se obișnuia ca să atenționezi vizitatorul că nu poate să-ți vadă site-ul dacă nu are instalat java scripts, o anumită rezoluție, tot felul de bazaconii. Primele site-uri și nu vorbesc de ale mele, nu puteau fi văzute la fel pe orice browser. Trebuia să declari cu ce browser aveai o experiență corectă. Astăzi, chestiile astea ni se par glume.
În cele din urmă, în 2002 am trecut la o nouă etapă de dezvoltare, mă refer la paginile web. Mi-am cumpărat toată gama de produse destinate web design-ului pe care le producea CoffeeCup. A fost o adevărată problemă însă. Pe atunci România nu avea plăți sistem PayPal. Când auzeau că vrem să ne facem cont la PayPal, nouă, românilor, băncile din Occident ne dădeau „ignore”. În fine, tot ce astăzi ni se pare firesc, atunci era ceva foarte complicat. A trebuit să apelez la un prieten din Germania, a cumpărat el în numele meu.
În fine, ce am vrut să spun este că web design-ul mi se pare a fi o îndeletnicire foarte faină. Nu mă mai omor cu găsirea de clienți, vin ei singuri! Dar să fii freelancer în România asta da, este mereu o provocare. Și, sincer, mărturisesc, uneori îmi vine să-mi dau pumni că nu m-am cărat dincolo! Mai demult, când eram ceva mai tânăr. Dar acum… se la vi tujur parșiv!
