Această fotografie, căreia i-am dat o denumire poetică, nu reprezintă altceva decât intrarea într-o magazie. Ceea ce dovedește (încă o dată) că și cel mai banal lucru poate fi transformat în ceva senzațional.
Așadar, un subiect care ar putea fi neinteresant în condiții normale, dacă este bine pus în valoare poate să spună enorm de multe. (Nu mai zic chestia aia cu o mie de cuvinte.) Magazia am descoperit-o datorită curiozității mele ziaristice, care mă făcea să-mi bag nasul peste tot.
Revenind la conținutul în sine al fotografiei, angajații serviciului de întreținere de la muzeul templului Hatshepsut își țineau sculele în această încăpere. Erau găleți, mături, cârpe, etc... dar care nu se văd din cauza contrastului și a diferenței de luminozitate dintre lumina de afară și întunericul din magazie.
Mie mi s-a părut o lipsă de bun simț sau de profesionalism sau neglijență... sau toate la un loc, ca dintr-un loc atât de frumos să faci o magazie. Pe care, culmea, să o lași și la vedere.
Egiptenii de astăzi însă nu sunt urmașii vechilor egipteni, aceia care au pus bazele probabil celei mai mari civilizații antice. Au venit alte popoare peste ei.